Teama de invizibilitate

Azi (adică ieri, că e deja vineri) era din nou să mă ciocnesc de nişte maşini, mai precis ele să se ciocnească de mine. Una fiind microbuzul care merge la „blocul de pe câmp”, cum a spus un colaborator despre sediul firmei, ceea ce e o chestie inedită. Altfel tot întâlnesc şoferi care trec la câţiva centimetri de mine, îmi taie calea cu bună ştiinţă, îmi ies în faţă pe contrasens sau pe sens interzis. Probabil fiindcă sunt invizibilă.

Mi-ar plăcea să am o undă de teleportare ca-n Star Trek. Mă duc la serviciu şi încerc să mă materializez. Atunci când mă bag în seamă oamenii se uită la mine ciudat, ca la omul invizibil când se înfăşura în bandaje ca să poată comunica cu ceilalţi. Cei mai mulţi nu înţeleg cu ce mă ocup, am auzit asta de atâtea ori, pe un ton senin, de parcă ar fi cel mai normal lucru. Cred că eu sunt aia ciudată. Asta presupunând că nu sunt o „creatură magică”, cum spun ignoranţii care nu ştiu ce-i aia magie. Ori un fel de Moş Crăciun, care de fapt nu există sau căruia îi admiţi existenţa doar atunci când vrei jucării.

Azi blogul meu e o oglindă: mă uit şi văd că totuşi exist.

0 Responses to “Teama de invizibilitate”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s





%d blogeri au apreciat asta: