Arhivă pentru Iunie 2010

Îmi fac director web

M-am hotărât: îmi fac un director web. Mă gândeam oricum să scriu despre diverse site-uri pe blog şi să-mi alcătuiesc o listă de site-uri interesante descoperite pe web. Sigur, aş putea să-mi fac bookmarks online, dar un director web parcă e mai bun.

Îmi aduc aminte cum am început acum 4 ani, când m-am reprofilat pe SEO: am fost angajată să înscriu site-uri în directoare web, să pun linkuri pe site-uri, să scriu ceva texte… am şi avut de făcut 2 directoare web nou-nouţe împreună cu un programator. A fost primul meu job full-time şi prima întâlnire cu fascinanta lume a site-urilor şi a motoarelor de căutare. Înscrierea în directoare a devenit apoi o chestie făcută din când în când, după necesităţi, ceea ce m-a bucurat. Pentru că directoarele web sunt cam naşpa şi prefer oricum să fac ceva care le e de folos şi utilizatorilor.

Mi-am adus aminte de ce nu-mi plac directoarele zilele astea, când m-am tot plimbat pe ele, minunându-mă de ce mizerii sunt pe acolo. De exemplu, uitându-mă prin categoriile Educaţie sau Învăţământ, că tot lucrez de 2 ani încoace cu site-uri educaţionale, am găsit o mulţime de site-uri de referate şi site-uri unde se vând lucrări de licenţă (la referate mă aşteptam, dar de astea din urmă chiar nu ştiam că au apărut ca ciupercile după ploaie). Nu înţeleg cum de nu se sesizează vreo autoritate, site-urile de referate şi de lucrări la comandă ar trebui interzise.

În fine… revenons à nos moutons. Directoarele web sunt aşa cum sunt fiindcă trebuie şi ele să trăiască şi multe acceptă orice fel de site-uri, chiar şi în categoriile nepotrivite. Până la urmă, ele sunt o oglindă a ceea ce găseşti pe web, care-i mare şi plin de spam. Dar directorul meu propriu n-o să vrea să crească mare, o să fie mic şi cuminte şi o să facă tot ce-i spun. Va fi populat cu site-uri originale/obscure, pe care numai eu o să le adaug, după criterii absolut personale.

Momentan am probleme de ordin tehnic. Dacă tot am început să mă joc cu WordPress, am aflat că există un plugin WordPress pentru directoare web care pare mişto şi pe care o să-l încerc. Bineînţeles că nu pot să-l instalez aici fiindcă blogul e găzduit pe WordPress.com… Eh, tot voiam să-mi iau un domeniu, mi-a venit în minte un nume puţin cam aspru ca sonoritate dar care e foarte sugestiv. O să mă interesez de găzduire + cumpărare domeniu. Dacă citeşte cineva aceste rânduri şi îmi poate recomanda unde să-mi găzduiesc site-ul (preferabil fără să mă coste prea mult) i-aş fi foarte recunoscătoare.

Socializând la Lumea SEO PPC

Am fost şi eu la întâlnirea Lumea SEO PPC de seară din 23 iunie, pentru o seară de networking şi discuţii libere. Să mai cunosc şi eu nişte oameni din misterioasa „comunitate” din care teoretic fac parte, să socializez…

Bineînţeles că am ajuns acolo şi la început ne uitam unii la alţii gândindu-ne despre ce să discutăm. Eu personal chiar nu ştiam ce să spun. E obositor să fii inteligent şi interesant. Paranteză: Bogdan Aron se mira de ce nu-mi place mie Twitter-ul. De-aia nu-mi place, că trebuie să fii mereu acolo şi să ai ceva interesant de spus. Iar dacă nu e sarcină de serviciu (căci la mine nu e) chestia asta cu conectarea cvasi-permanentă mi se pare uşor nesănătoasă.

Până la urmă am reuşit să legăm nişte vorbe şi per ansamblu mi-a plăcut întâlnirea (mulţumesc lui Olivian şi celorlalţi), dar e greu să discuţi aşa, fără un punct de pornire, cu persoane necunoscute. Data viitoare o să încerc să mă pregătesc cu un subiect. Sau măcar un banc. De obicei, când oamenii nu ştiu despre ce să vorbească încep să spună bancuri. Poate data viitoare povestim câte ceva amuzant ca să spargem gheaţa. La un moment dat am avut de pildă o clientă clarvăzătoare…

Gânduri despre admiterea la liceu

Iată că s-a relansat şi Admitere Liceu. Pare să fie la fel de apreciat ca în 2009, atunci când a fost creat, au muncit mulţi la el şi mă bucur să văd că a avut succes şi că le este de folos elevilor.

Anul ăsta am putut să urmăresc cu mai multă atenţie ce se discută despre înscrierea la liceu şi constat ce brambureală e cu admiterea asta… cum se completează fişa? la ce licee am şanse să intru? merită să pun liceul x opţiunea 1 dacă media mea e mai mică decât cea de admitere de anul trecut (nu înţeleg de ce nu, că oricum nu te costă nimic să încerci)? ce materii se fac la filologie? Pentru cei din oraşele mari mai e şi teama, care naşte resentimente, că elevii din alte localităţi îţi vor lua locul.

Când am dat eu la liceu era într-un fel mai simplu, deşi mult mai riscant, pentru că dădeai la un singur liceu. Dar cred că şi noi eram mai inconştienţi (sau pur şi simplu mai copii), iar părinţii erau oricum cei care hotărau de fapt care ar fi liceul potrivit. Acum însă elevii parcă sunt învăţaţi să concureze încă de mici (mă uit de pildă la unele concursuri pentru şcolari sau chiar preşcolari, de care e plină toată ţara, pentru că şi ministerul şi părinţii le încurajează), chiar dacă nu sunt neapărat pe poziţii egale. Şi se informează singuri, acum că există internet, şi încearcă să înţeleagă o procedură complicată de care depinde în parte viitorul lor. E o foarte mare confuzie.

Am descoperit pe blogul unui elev că e speriat. Şi nedumerit de cum funcţionează sistemul de învăţământ românesc. Şi resemnat. Citesc frecvent despre nedumerirea şi resemnarea din cealaltă tabără, a cadrelor didactice, în legătură cu problemele lor specifice. Ştiu că e la fel şi pentru destui părinţi. Dar parcă e şi mai trist să vezi aşa ceva la elevii de 14 ani.

Uneori îmi doresc să am din nou 14-15 ani, dar când mă uit în jur îmi trece. Îmi zic că parcă e mai bine totuşi să am 28 de ani, fiindcă nu ştiu cum m-aş descurca în lumea adolescenţilor de azi (mai ales că n-am avut niciodată tupeu). Sigur, aş prefera să am 19 ani, să fac din nou facultatea, să am curaj să aplic la bursă în străinătate şi altele, dar oricum e imposibil aşa că nu contează…

Orange Online Meetup – Utilizatorul român de internet

Am fost şi eu aseară la Orange Online Meetup, să văd ce spune studiul InSites despre utilizatorul român de internet şi ce au de spus oamenii importanţi din „industria online”.

Nu pot să nu menţionez că organizarea a fost proastă de tot. Mi se pare foarte nepoliticos să porţi discuţii într-o limbă pe care invitatul principal n-o înţelege, fără să se asigure traducerea. Dar să trecem peste asta. Un participant non-marketer (un utilizator obişnuit din câte am înţeles, adică ăla pe care se presupune că trebuie să-l descoperim şi să-l cucerim) a postat deja un comentariu foarte grăitor pe blogul lui Orlando Nicoară. Ceea ce cred că nu a înţeles Ciprian e că întâlnirea nu era cu publicul, ci între cei care îşi câştigă existenţa promovând diverse chestii online. Iar aceştia au tendinţa să discute despre lucrurile care îi dor şi care n-au neapărat legătură cu utilizatorul român de internet.

7 lucruri pe care le-am reţinut eu, un mic optimizator care interacţionează direct cu utilizatorii, din această întâlnire cu oamenii mari care au bugete, gadgeturi cool şi followeri pe Twitter:

1. brand identification e o chestie foarte tare (mi-au plăcut exemplele date)

2. advertising is replaced by activation, dixit Sam Berteloot; toată lumea cade de acord asupra importanţei conversaţiei cu utilizatorul

3. dar în România în acest moment trebuie să fii disperat ca să te duci online

4. în aceeaşi ordine de idei, prezentatorul încheie apoteotic cu „we’ll repeat again and again that internet is here to stay”, poate voia să ne rassureze că vom avea şi în viitor cu ce să ne câştigăm existenţa

5. „word of mouth doesn’t just happen, you need to do something”, zice Bogdana Butnar, dar se pare că marketingul nu ştie cum sau nu are timp să se ocupe şi de asta; poate nici nu are cu ce, fiindcă foarte multe depind până la urmă de produsul în sine

6. „so you’re saying that all marketing here in Romania are egoistic bastards” – prezentatorul către Bogdana Butnar; hmm… maybe the problem is not that we are selfish (that’s already understood) but that we sometimes forget users too are selfish people who only care about what they want and we put our own selfishness above theirs when they could work perfectly well together, in a nice little romance, if we were clever enough about it

7. 51% din oameni ar lua internetul cu ei pe o insulă pustie (dacă am auzit eu bine)
Am lăsat asta cu insula la sfârşit fiindcă e lucrul care mi-a atras cel mai mult atenţia din toate cifrele alea (şi îmi pare rău că n-am pus întrebări la momentul respectiv, m-am gândit că se va discuta oricum). Ce ar lua ceilalţi 49%? Oare cum a fost formulată întrebarea? Au fost mai multe răspunsuri posibile, gen internet vs. telefon mobil? Îmi vine foarte greu să cred că doar 51% din oameni ar lua internetul cu ei pe o insulă unde ar fi privaţi de compania altor persoane. Valoarea sa nu constă oare tocmai în faptul că, pe lângă volumul imens de informaţie, ne pune la dispoziţie the next best thing după interacţiunea directă? Acum depinde şi de ce înţelegi prin internet (sau cum îl definesc utilizatorii), poate e vorba doar de web în sine, fără aplicaţii IM şi altele. Mi-ar fi plăcut să ştiu mai multe. Dacă doar jumătate din oameni ar alege internetul (unde ai şi comunicare cu alţii şi informare şi entertainment) probabil că online-ul e într-adevăr overrated.

În concluzie, întâlnirea s-a dorit a fi despre utilizatorul român de internet, dar a degenerat în discuţii despre problemele industriei online. Subiectul propus era totuşi generos. Poate se face o continuare…



%d blogeri au apreciat asta: