acolo la voi în România spui
şi eu nu mai înţeleg nimic
bineînţeles că vorbeşti şi înjuri româneşte
şi îi reciţi din Eminescu copilului tău bilingv
pe cine faci tu mă méchant
iar tanti râde
o să ai nationalité française aşa se zice nationalité
şi origine roumaine pe un colţ de hârtie
în accentul tău curat
pe care vocea mea perfect cultivată
n-a mai putut să-l regăsească
însă aici pe solul francez spun „bună ziua”
vecinilor tăi negri
iar cuvintele lor străine mi se opresc în gât
ce oi fi căutând eu oare aici
din avion pământul ăsta
parcă-i făcut din bucăţi de mochetă
şi uite cum răsare mândra lună
peste Moş Crăciunii atârnaţi la ferestre
acolo la noi trebuie să fi nins
şi te sfidez să-mi mai spui „voi” în faţă
cu accentul tău pur bucureştean
de parcă ţi-ai fi găsit o nouă patrie
tu care nici nu crezi că ai avea aşa ceva
dar ai dreptate e mereu o graniţă
între ţara mea şi occidentul tău civilizat
din avion începi deja să o vezi
ca lama unei ghilotine conturându-se
undeva în zăpada de sus
micile diferenţe categorice
tăindu-ne în două
acolo jos bucăţile alea de mochetă
uşor decolorată
şi ţara mea România
din fâşii lungi de parchet
asimetric
24 ianuarie 2006
1 Răspuns to “Din avion”